marți, 17 iulie 2012

Din seria "Experienţe de weekend"...






    Draguţă imagine, nu? Această poză a fost facută în comuna Dofteana, din judeţul Bacău, situată in apropiere de Târgu Ocna, şi relativ aproape de Slănic Moldova. Este cea mai mare comună din judeţul Bacău, iar în cele ce urmează vă voi povesti o experienţă de-a mea din această comună...
   Mereu am fost legat într-un fel de Dofteana, prin mama mea, care s-a născut acolo, şi prin bunicul meu, care încă mai locuieşte în Dofteana. Am fost aici deseori, însă niciodata nu am simţit o emoţie atât de intensă precum am simţit weekend-ul trecut...
     În dreapta drumului principal al comunei, este o uliţă lungă, cu o troiţă lângă, plină de pietre, ce coboară abrupt si duce către un teren viran, în spatele căruia se întinde un mic râu, numit... Dofteana! Pe acest drum am fost noi; eu, mama mea, fratele meu şi o prietenă de familie. Ajungând la râu, cineva a propus să mergem prin el. Mai întâi m-am sfiit, dar în cele din urmă am acceptat. Ezitant, la început, dar apoi prinzând din ce in ce mai multă încredere, am intrat. Apa era caldă, pietrele se iveau la tot pasul (ceea ce făcea mersul prin apă o experieţă foarte... interesantă...), fratele meu striga "PISCINĂ GRATIS!" undeva în apropierea mea, şi aşa am înaintat. Cât să fi mers prin apă, nu ştiu exact... cam 10 minute, presupun. După o vreme, am văzut nişte oameni în depărtare. Aceştia veniseră la scăldat, iar fratele meu, foarte entuziasmat, s-a grăbit înspre ei. Când am văzut oamenii aceia mai de aproape, când am văzut bucuria întipărită pe chipurile copiilor, chiar m-am simţit de parcă intrasem într-o povestire de-a lui Creangă...





    Această imagine de basm nu a dăinuit mult, insă. Curând, ceva mult mai neplăcut vederii mi-a atras atenţia. Aproape de zona unde se scăldau acei oameni, am văzut foarte, foarte multe gunoaie. PET-uri, ambalaje, alte PET-uri, alte ambalaje... "Visul" se transformase în coşmar.




    Această zonă de care vă vorbesc este una cu foarte mare potenţial turistic (să nu uitam că Prinţul Charles adoră România)... păcat de oamenii care, în loc să menţină zona asta curată şi (poate) să atragă câţiva turişti, aruncă gunoaie... mare păcat :(. Şi administraţia locală ar trebui sa facă ceva in această privinţă,dar, până la urmă, în noi stă puterea de a face ceva...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu